rasism sns [At: SADOVEANU, E. 6 / E: fr racisme] Teorie social-politică ce susține inegalitatea biologică și intelectuală a raselor¹ umane.

RASISM s. n. Teorie reacționară burgheză a inegalității raselor, emisă cu scopul de a constitui o justificare pentru dominarea și subjugarea unor popoare. Foarte puțini dintre tinerii scriitori de atunci se lăsau ademeniți de trîmbițele rasismului. SADOVEANU, E. 6.

RASISM s.n. Concepție social-politică antiștiințifică și reacționară care susține ideea nefondată a inegalității biologice și intelectuale a raselor, precum și caracterul determinant, în istorie, al particularităților rasiale ale oamenilor, al luptei dintre rase. [< fr. racisme, cf. rus. rasizm].

RASISM s. n. concepție social-politică antiștiințifică și reacționară care susține ideea nefondată a inegalității biologice și intelectuale a raselor umane, precum și caracterul determinant, în istorie, al particularităților rasiale ale oamenilor, al luptei dintre rase. (< fr. racisme, rus. rasism)

RASISM n. 1) Teorie social-politică care susține inegalitatea biologică și intelectuală a raselor umane. 2) Acțiune de discriminare rasială. /<fr. racisme

rasism s. n.

rasism s. n.

rasism s. n.

RASÍSM (< fr.) s. n. Teorie social-politică, care susține inegalitatea biologică și intelectuală a raselor umane, precum și caracterul determinant în istorie al particularităților rasiale ale oamenilor, ale luptei dintre rase. La mijlocul sec. 19, francezul Joseph Arthur de Gobineau a căutat să argumenteze (1855) prima concepție rasistă, proclamând pe arieni „rasa superioară”, și prin aceasta inegalitatea raselor. În perioada interbelică și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, r., exprimat în special prin antisemitism, a devenit ideologie și politică oficială a statelor cu regim fascist. Apartheidul în Africa de Sud și Ku-Klux-Klanul în S.U.A. au dat dimensiuni aberante r.

RASISM s. (POL.) segregaționism.