7 definiții pentru pălătui
Explicative DEX
pălătui1 vi [At: PAMFILE, A. R. 253 / Pzi: ~esc / E: palat1 + -ui] (Reg) 1 A locui într-un palat1. 2 (Pex) A trăi în belșug, fără a duce lipsă de nimic. 3 A locui împreună cu cineva.
pălătui2 vi [At: TOMESCU, GL. / Pzi: ~esc / E: ns cf palat2] (Mun) 1 A se sfătui cu cineva. 2 A pune ceva la cale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂLĂTUI, pălătuiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A locui, a viețui. În coliba aceea, pălătuia un unchiaș și-o babă. PAMFILE, A. R. 253.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂLĂTUI, pălătuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A locui, a viețui.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
pălătuĭésc v. intr. (d. palat). Olt. P. P. Locuĭesc, îmĭ duc traĭu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
pălătui1, pălătuiesc, vb. IV (reg.) 1. a locui într-un palat, ca într-un palat; a trăi din belșug. 2. a locui împreună cu cineva.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pălătui2, pălătuiesc, vb. IV (reg.) a vorbi a se sfătui cu cineva; a pune ceva la cale.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (V408) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
pălătui, pălătuiescverb
-
- În coliba aceea, pălătuia un unchiaș și-o babă. PAMFILE, A. R. 253. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.