5 definiții pentru păleață (pl. -ețe)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
păleață sf [At: ANTIPA, P. 126 / V: ~ată / Pl: ~ețe, ~eți / E: păli1 + -eață] 1 (Olt) Par1. 2 Prăjină lungă și subțire. 3 Nuia cu utilizări diverse. 4 (Reg) Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă prin pomi după fructe. 5 Epitet dat unui om foarte înalt. 6 Om slab, gălbejit.
păleáță, V. paliță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păleată sf vz păleață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
páliță (Trans. Munt. Mold.) f., pl. e și păleáță (Olt.) f., pl. ețe (vsl. bg. sîrb. rus. pálica, rudă cu palcă, pălesc). Jerdie de bătut. – În Arg. Ml. (Cod.) peleacă, pl. ecĭ, smetie, „prăjină pentru bătaĭe”. V. beldie, nuĭa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
păleață, pălețe, și păleți, s.f. (reg.) 1. par, prăjină (lungă și subțire), nuia. 2. bucată scurtă de lemn cu care se doboară fructele. 3. om foarte înalt; om slab, gălbejit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |