5 definiții pentru probază
Explicative DEX
probază sf [At: MARIAN, Î. 523 / Pl: ~ze / E: probozi] (Buc) Mustrare (1).
PROBAZĂ s. f. (Regional) Mustrare, probozeală. De-or intra de-afară-n casă, La toți le-or fi de probază. MARIAN, Î. 523. Își pusese el canonul cînd cu probaza starețului. ȘEZ. VI 136.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROBAZĂ s. f. (Reg.) Probozeală. – Postverbal al lui probozi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Sinonime
PROBAZĂ s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
probază s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: probază
probază substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
probază, probazesubstantiv feminin
- 1. Mustrare, probozeală. DLRLCsinonime: mustrare probozeală
- De-or intra de-afară-n casă, La toți le-or fi de probază. MARIAN, Î. 523. DLRLC
- Își pusese el canonul cînd cu probaza starețului. ȘEZ. VI 136. DLRLC
-
etimologie:
- probozi DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.