PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

pristáv (poruncă) s. n., pl. pristávuri
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink