9 definiții pentru prefixare
Explicative DEX
PREFIXARE, prefixări, s. f. Acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; prefixație. – V. prefixa.
PREFIXARE, prefixări, s. f. Acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; prefixație. – V. prefixa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
prefixare sf [At: SCL 1954, 295 / Pl: ~xări / E: prefixa] Formare a unui cuvânt cu ajutorul unui prefix (1) Si: prefixație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREFIXARE s.f. Acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; prefixație. [< prefixa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
prefixare s. f., g.-d. art. prefixării; pl. prefixări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prefixare s. f., g.-d. art. prefixării; pl. prefixări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prefixare s. f., g.-d. art. prefixării; pl. prefixări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
PREFIXARE (PREFIXAȚIE) s. f. (< prefixa < fr. préfixer): atașare a unui prefix la începutul unei rădăcini sau teme pentru a forma un derivat, un nou cuvânt.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Sinonime
PREFIXARE s. (LINGV.) prefixație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREFIXARE s. (LINGV.) prefixație.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
prefixare, prefixărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a prefixa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: prefixație
etimologie:
- prefixa DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.