PORUMBÁR1, porumbari, s. m. Arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe și cu fructe sferice de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbel (III 2), scorombar (Prunus spinosa). – Porumbă1 + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PORUMBÁR2, (I) porumbare, s. n., (II) porumbari, s. m. I. S. n. 1. Adăpost pentru porumbei (I 1); porumbărie (1), hulubărie. 2. Construcție de nuiele sau de șipci în care se păstrează știuleții de porumb; coșar, pătul, porumbărie (2). II. S. m. (Reg.) Specie de uliu. – Porumb + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PORUMBÁR2 ~i m. Arbust spinos, foarte ramificat, cu frunze dințate, cu flori albe și cu fructe mici rotunde, de culoare neagră-albăstruie. /porumb + suf. ~ar
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PORUMBÁR s. (BOT.; Prunus spinosa) porumbel, (înv. și reg.) târn, (reg.) coțobrel, curcudel, mărăcine, porumb, porumbea, scorombar, spin.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PORUMBÁR s. v. erete, uliu.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
porumbár (arbust, pasăre) s. m., pl. porumbári
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink