POPÍ, popesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) hirotonisi, a (se) preoți. – Din popă.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A POPÍ ~ésc tranz. 1) A face să se popească; a preoți; a hirotonisi. 2) pop. A însărcina cu o misiune ingrată; a boieri. /Din popă
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE POPÍ mă ~ésc intranz. A deveni popă; a se preoți; a se hirotonisi. /Din popă
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POPÍ vb. v. hirotonisi.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POPÍ vb. v. păstori.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A popi ≠ a despopi, a răspopi
Sursa: Antonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
popí3, popésc, vb. IV (reg.) a propti cu popi.
Sursa: DAR |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pópí1 interj.(reg.; de obicei repetat) strigăt cu care oamenii cheamă rațele.
Sursa: DAR |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
popí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popésc, imperf. 3 sg. popeá; conj. prez. 3 sg. și pl. popeáscă
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink