2 definiții pentru polimată
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
polimat, ~ă smf, a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ați, ~e / E: fr polymathe] (Înv) 1-2 (Persoană) care are cunoștințe multe și variate.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+polimată (înv.) s. f., g.-d. art. polimatei; pl. polimate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: polimată
polimată substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||