polieléu, polieléie, s.n. (înv.) candelabru.
Sursa: DAR |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
polieléu (polieléie), s. n. – Nume special dat psalmilor 134 și 135. – Var. polileu. Mgr. πολυέλεος „foarte milostiv”.
Sursa: DER |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
polieléu (polieléie), s. n. – Candelabru. Ngr. πολυέλαιος.
Sursa: DER |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
polieléu s. n. (sil. -li-e-), art. polieléul; pl. poliéleie/poliéleuri
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
polieleu (Biz.) (‹ adj., gr. μολυέλεος [sc. φαλμός], „preamilostiv”), cântare al cărei text este alcătuit din psalmii1 134 și 135, care se cântă la utrenia* praznicelor și sfinților cu polieleu. Denumirea de p. provine de la cuvântul „milă” (ἔλεος), care se repetă des în psalmul 135 („că în veac este mila lui”: ὄτι εἰς τòν αἰῶνα τò ἔλεος αὐτοῦ). precum și de la faptul că în timpul acestei cântări toate candelele pline cu untdelemn (ἐλαία, ἔλαιον) sunt aprinse.
Sursa: DTM |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink