pocânzeică sf [At: H II, 245 / V: ~zai~, ~ndeică, ~căzai~, potinte~ / Pl: ~ice / E: pocânzeu¹ + -că] (Dob; Mun) Fată care însoțește mireasa la casa mirelui cu diverse atribuții la nunta țărănească Si: pochinzoreasă.

pocăzaică sf vz pocânzeică

pocândeică sf vz pocânzeică

pocânzaică sf vz pocânzeică

potinteică sf vz pocânzeică

pocânzeică, pocânzeice, s.f. (reg.) fată care însoțește pe mireasă la casa mirelui, având diverse atribuții în timpul nunții țărănești; drușcă, vorniceasă, pochinzoreasă.