PNEUMOENCEFALOGRAFIE s. f. procedeu radiologic de explorare a sistemului nervos central, folosind aerul ca mediu de contrast; encefalografie gazoasă. (< fr. pneumoencéphalographie)

pneumoencefalografie s. f. (med.) Metodă neuroradiologică de diagnostic în care aerul este folosit ca mediu de contrast ◊ „Un aparat modern, denumit scanner, este utilizat de puțină vreme, în câteva spitale din Anglia și S.U.A., pentru realizarea radiografiilor creierului. Aceste adevărate «hărți ale creierului», pe lângă faptul că pot fi realizate rapid, fără spitalizarea bolnavului, prezintă avantajul unei exactități mult superioare rezultatelor obținute prin pneumoencefalografie.” I.B. 27 IV 74 p. 4 (din engl. pneumoencephalography, fr. pneumoencéphalographie; WT, DFMB; DM; DTN 1974)

PNEUMO- „plămîn, respirație; pulmonar, gazos, respiratoriu”. ◊ gr. pneumon „plămîn” și gr. pneuma „aer, suflu” > fr. pneumo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. pneumo-. □ ~artrografie (v. artro-, v. -grafie), s. f., artrografie realizată cu substanță de contrast gazoasă; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., pătrundere a aerului în regiunea intracraniană datorită unor fracturi; ~cel (v. -cel₁), s. n., cavitate umplută cu gaz; ~cistografie (v. cisto-₁, -grafie), s. f., radiografie a vezicii urinare prin utilizarea unei substanțe gazoase de contrast; ~coc (v. -coc), s. m., microb lanceolat și capsulat, agent etiologic al pneumoniei; ~colie (v. -colie₂), s. f., prezența de aer sau de gaze de fermentație în colon; ~encefalografie (v. encefalo-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de explorare a sistemului nervos central, în care aerul este utilizat ca mediu de contrast; ~gastroparietografie (v. gastro-, v. parieto-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de evidențiere a pereților gastrici, prin realizarea unui contrast artificial intragastric și extragastric, utilizînd aerul ca mediu de contrast; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru înregistrarea amplitudinii și a frecvenței mișcărilor respiratorii; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Înregistrare a mișcărilor respiratorii cu ajutorul pneumografului. 2. Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea cu aer sau cu gaz; ~lit (v. -lit₁), s. n., concrețiune solidă depistată în parenchimul pulmonar; ~liză (v. -liză), s. f., operație chirurgicală de eliberare a plămînului prin secționarea aderențelor pleurale; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază bolile plămînului; ~mamografie (v. mamo-, v. -grafie), s. f., radiografie a sînilor după injectarea unei substanțe de contrast gazoase în regiunea retromamară; ~metru (v. -metru₁), s. n., manometru respirator; ~mielografie (v. mielo-, v. -grafie), s. f., mielografie utilizînd aerul ca mijloc de contrast; ~patie (v. -patie), s. f., maladie pulmonară; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a plămînului de peretele toracic; ~pielografie (v. pielo-, v. -grafie), s. f., explorare radiologică a aparatului urinar, după insuflarea cu aer în ureter, bazinet și calice; ~ragie (v. -ragie), s. f., infiltrație de sînge în țesutul pulmonar; ~rahie (v. -rahie), s. f., introducere de aer prin puncții lombare în canalul rahidian pentru explorarea acestuia și a ventriculilor cerebrali; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., sclerozare pulmonară; ~tahograf (v. taho-, v. -graf), s. n., aparat utilizat în pneumotahografie; ~tahografie (v. -taho-, v. -grafie), s. f., înregistrarea frecvenței și a amplitudinii respirației în funcție de timp; ~tahogramă (v. taho-, v. -gramă), s. f., diagramă obținută la pneumotahograf; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă terapeutică aplicată în bolile pulmonare, constînd în inspirarea de aer comprimat sau rarefiat; sin. pneumatoterapie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie pulmonară realizată în scop terapeutic; ~trop (v. -trop), adj., (despre microorganisme) care manifestă o afinitate deosebită pentru țesutul pulmonar.