opțiuni
  • info

18 definiții pentru pihotă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIHOTĂ, pihote, s. f. (Înv. și reg.) (Unitate militară de) infanterie. [Var.: piotă s. f.] – Din pol. piechota, ucr. pihota, rus. pehota.

PIHOTĂ, pihote, s. f. (Înv. și reg.) (Unitate militară de) infanterie. [Var.: piotă s. f.] – Din pol. piechota, ucr. pihota, rus. pehota.

pihotă sf [At: N. COSTIN, ap. LET. I A, 19/20 / V: (îrg) pio~, (înv) ~odă, (reg) pioată / A: (îvr) pihotă / Pl: ~te / E: pn piechota, ucr піхота, rs пехота] 1-2 (Îrg; lsg; csc) (Unitate militară de) infanterie. 3 (Pgn; reg) Armată. 4 (Olt; îf piotă) Mulțime de oameni.

PIHOTĂ, pihote, s. f. (Învechit; și în forma piotă) Pedestrime, infanterie. Un regiment de piotă și-a întins atunci pe cîmp, mai sus de cimitir, corturile, pe miriști. STANCU, D. 405. Fac parte din piotă, nu e vorbă. BASSARABESCU, V. 203. Și piota și gloata își scutură pletele pe grumaji și se duc la încăierare. DELAVRANCEA, O. II 164. – Variantă: piotă (pronunțat pi-o-) s. f.

pihotă f. Mold. pedestrime (învechit). [Rus. PĬEHOTA].

píhotă, V. piotă.

PIOTĂ s. f. v. pihotă.

pihodă sf vz pihotă

pioată sf vz pihotă

piotă2 sf vz pihotă

píotă f., pl. e (maĭ vechĭ pihotă, d. vsl. bg. pĭehota, rus. pĭehóta, rut. pihóta, pol. pĭechota. Cp. cu liotă). Azĭ. Iron. Pifă, pedestrime, infanterie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pihotă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pihotei; pl. pihote

pihotă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pihotei; pl. pihote

pihotă s. f., pl. pihote

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIHOTĂ s. v. infanterie.

pihotă s. v. INFANTERIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pihotă (pihote), s. f. – Infanterie. – Var. piotă. Rus., ceh. pechota, pol. piechota (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 254; Conev 122). Probabil cuvînt identic cu pifă, s. f. (infanterie), der. pifan, s. m. (infanterist), cu schimbarea lui h › f, ca vîrf, praf etc. (după Iordan, BF, IV, 188, din pif, interj. care imită zgomotul de împușcătură). – Der. pi(h)otaș, s. m. (infanterist).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pihotă, pihote, s.f. (înv. și reg.) 1. unitate militară de infanterie; pedestrime. 2. (reg.) armată. 3. (reg.) adunătură, mulțime mare de oameni.

piotă, piote, s.f. (înv.) corabie ușoară, lungă și îngustă, cu rame sau cu pânze.

Intrare: pihotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pihotă
  • pihota
plural
  • pihote
  • pihotele
genitiv-dativ singular
  • pihote
  • pihotei
plural
  • pihote
  • pihotelor
vocativ singular —
plural —
piotă1 (acc. p'iotă) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piotă
  • piota
plural
  • piote
  • piotele
genitiv-dativ singular
  • piote
  • piotei
plural
  • piote
  • piotelor
vocativ singular —
plural —
pihodă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pioată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pihotă, pihotesubstantiv feminin

  • 1. învechit regional (Unitate militară de) infanterie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: infanterie pedestrime
    • format_quote Un regiment de piotă și-a întins atunci pe cîmp, mai sus de cimitir, corturile, pe miriști. STANCU, D. 405. DLRLC
    • format_quote Fac parte din piotă, nu e vorbă. BASSARABESCU, V. 203. DLRLC
    • format_quote Și piota și gloata își scutură pletele pe grumaji și se duc la încăierare. DELAVRANCEA, O. II 164. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.