3 definiții pentru oșelnic
Explicative DEX
oșelnic sm [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 35r/7 / Pl: ~ici / E: slv ошьльникъ, ошєльникъ] (Înv) Pustnic. corectat(ă)
Enciclopedice
oșelnic, oșelnici s. m. (Înv.) Pustnic, sihastru. – Din sl. oșelnik.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
oșelnic, oșelnici, s.m. (înv.) pustnic, sihastru.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: oșelnic
oșelnic substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)