opțiuni
  • info
3 definiții pentru ostășire

Explicative DEX

OSTĂȘI, ostășesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. – Din ostaș.

A OSTĂȘI ~esc intranz. înv. A fi ostaș; a face armata; a cătăni. /Din ostaș

Ortografice DOOM

ostăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășesc, imperf. 3 sg. ostășea; conj. prez. 3 sg. și pl. ostășească

Intrare: ostășire
ostășire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostășire
  • ostășirea
plural
  • ostășiri
  • ostășirile
genitiv-dativ singular
  • ostășiri
  • ostășirii
plural
  • ostășiri
  • ostășirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ostăși, ostășescverb

  • 1. învechit A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cătăni
    • 1.1. prin extensiune A se război. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: război
      • format_quote Lumea pierduse pînă și aducerea-aminte a unui popor ce ostășise atîtea veacuri. BĂLCESCU, O. I 11. DLRLC
etimologie:
  • ostaș DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.