ordonată sf [At: MAIORESCU, L. 173 / V: (înv) ordin~ / Pl: ~e / E: fr ordonnée, ger Ordinate] (Mat) 1 A doua coordonată a unui punct în sistemul rectangular de coordonare în plan sau în spațiu. 2 Înălțime a unui punct de pe traiectoria unei proiecții în raport cu linia de ochire.

ORDONATĂ, ordonate, s. f. (Mat.) Coordonata unui punct dintr-un plan, măsurată pe axa care trebuie rotită în sensul acelor unui ceasornic pentru a obține o altă axă, numită axa absciselor. ♦ Înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil, în raport cu linia de ochire.

ORDONATĂ s.f. Una dintre cele două coordonate (cea verticală) care servesc pentru a determina poziția unui punct. ♦ Ordonată balistică = înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. [Cf. fr. ordonnée].

ORDONATĂ ~e f. mat. Una dintre cele două linii (cea verticală) care determină poziția unui punct pe un plan; a doua coordonată carteziană a unui punct din plan. /<fr. ordonnée

ordinată sf vz ordonată

ORDONAT, -Ă I. adj. dispus, așezat în ordine. ◊ bine îngrijit, pus la punct. ♦ (mat.) mulțime ~ă = mulțime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente. II. s. f. a doua coordonată (cea verticală) a unui punct dintr-un sistem rectangular. ◊ înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. (după fr. ordoné)

ordonată (mat.) s. f., g.-d. art. ordonatei; pl. ordonate

ordonată (mat.) s. f., g.-d. art. ordonatei; pl. ordonate

ordonată (mat.) s. f., pl. ordonate