*ORBITĂ (pl. -te) sf. 1 💫 Curba plană pe care fie-care planetă, în mișcarea ei de translațiune, o descrie în jurul soarelui de la apus la răsărit; timpul pe care-l pune o planetă ca să străbată toată această curbă constitue durata anului pentru această planetă ¶ 2 🫀 Găunoșitura în care e așezat globul ochiului (👉 🖼 1553): el admira ochii cei frumoși ai portretului ce luceau ca vii din orbitele lor (EMIN.); ochii îi ieșeau din orbite [fr.].

ORBITA vb. intr. a gravita, a se învârti pe o anumită orbită. (< fr. orbiter)

orbita vb., ind. prez. 3 sg. și pl. orbitează