2 definiții pentru orbețire
Explicative DEX
ORBEȚI, orbețesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se milogi, a cerși.
ORBEȚI, orbețesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se milogi, a cerși. – Din orbeț.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: orbețire
orbețire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
orbeți, orbețescverb
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.