omucid [At: HELIADE, O. I, 426 / V: (reg) omic~ sm, omicidiu sn / Pl: (1) ~e, (2) ~izi / E: om + ucide, cf fr homicide] 1 sn Asasinat. 2 sm Ucigaș.

omucid m. cel ce ucide pe un om. ║ a. care ucide: mână omucidă. ║ n. moarte de om.

*omucíd, V. omicid.

omicidiu sn vz omucid

*omicíd, -ă s. (lat. homicida, d. homo, om, și -cid din oc-cidere, a ucide. V. paricid. Ucigător de oamenĭ. Adj. O mînă omicidă. S. n., pl. e și urĭ. Omicidiŭ. – Fals omucid.

!omucid¹ (crimă) (înv.) (desp. o-mu-/om-u-) s. n., pl. omucide

!omucid² (asasinat) (înv.) (o-mu-/om-u-) s. n., pl. omuciduri

omucid (asasinat) s. n. (sil. mf. om-), pl. omuciduri

OMUCID s. v. asasinat, crimă, moarte, omor, omorâre, omucidere, ucidere.

omucid s. v. ASASINAT. CRIMĂ. MOARTE. OMOR. OMORÎRE. OMUCIDERE. UCIDERE.

OMUCID s. m., s. n. 1. s. n. Asasinat, omor. Acest prejudițiu al inoranței și al empirismului n-are el toți caracterii delictului de omucid? man. sănăt.52/7. Dacă duelul se întimplă fără secondatori, apoi el cade sub rubrica omicidului. rom. Lit. (1855), 408¹/8. Toma Moacă,... acuzat de omucid, mă alesese de apărător f (1887), 374, cf. șăineanu. 2. s. m. Ucigaș, asasin. Un astfel de omucid... singur poate a-l izbi Printr-ascuns; și tu de dlnsul să poți a te mîntui. heliade, o. i, 426, cf. șăineanu, barcianu, alexi, w. ◊ (Adjectival) Mijloace omucide. man. sănăt. 255/27. Mînă omucidă. șăineanu. Oboseala de pe figuri și din pasul lenevos al trecătorilor... îi potoli cruntele instincte omucide. c. petrescu, o. p. i, 25. – pl.: (1) omucide, (2) omucizi. – Și : omicid (ștamati, d., polizu, gheție, r. m., barcianu, alexi, w.) s. m.; omicidiu (gheție, r. m, barcianu, pl. omicidii) s. n. – Om + ucide, după fr. homicide. – Omicid < fr. homicide. – Omicidiu < lat. homicidium.