2 definiții pentru obârșire
Explicative DEX
obârșire sf [At: NEAGOE, ÎNV. 248/25 / Pl: ~ri / E: obârși] (Înv) 1 Sfârșit. 2 Capăt. 3 Îndeplinire.
Tezaur
OBÎRȘIRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a (se) obîrși. 1. Sfîrșit, capăt. Va arde tot pămîntul cu foc. Vai, atunci obîrșire tuturor celor ce lăcuiesc pre dînsul. neagoe, Inv. 248/25. 2. Înfăptuire, îndeplinire. Zic că am uitat cinurile, socotealele, obărșirile, chipurile, nemeririle și toate rănduialele și tipicurile sfintelor taini (a. 1651). bv i, 181. – pl.: obîrșiri. – v. obîrși.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Nicoleta-Emilia
- acțiuni
Intrare: obârșire
obârșire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||