FIVE O'CLÓCK s. n. Ceai servit la ora cinci după-amiază, însoțit de o gustare. ♦ Reuniune amicală făcută după-amiaza (în jurul orei cinci). [Pr.: faiv ă clóc] – Expr. engl.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O1 s. m. invar. A optsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală cu deschidere (4) mijlocie, rotunjită (2), din seria posterioară).
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O2 interj. 1. Exclamație (emfatică) folosită în invocații și în apostrofe. 2. Exclamație care exprimă diverse stări emotive: mirare, admirație, mulțumire, dorință, mâhnire etc. 3. Exclamație care precedă și întărește o afirmație, o constatare. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O4 num. card. V. unu.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O5 adj. nehot. V. un2.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O3 art. nehot. V. un.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O interj. 1) (se folosește, prelungit, pentru a exprima mirare, bucurie, întristare, surprindere, revoltă, nemulțumire etc.). 2) (se folosește în invocații și apostrofare, sporindu-le intensitatea). /Onomat.
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FIVE-O´CLÓCK s.n. Ceai, însoțit de o gustare care se ia la ora cinci după-amiază. ♦ Petrecere făcută după-amiază în jurul orei cinci. [Pron. fai-vo-cloc. / < engl. five-o´clock – ora cinci].
Sursa: DN |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O1 s. m. invar. A șaptesprezecea[1] literă a alfabetului și sunetul corespunzător.
Sursa: DLRM |
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: [1]Numerotarea din DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”). -
gall
O2 art. nehot. v. un.
Sursa: DLRM |
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O3 interj. 1. Exclamație (emfatică) folosită în invocații și în apostrofări, înaintea unui vocativ. 2. Exclamație care exprimă diverse stări emotive: admirație, bucurie, uimire, nemulțumire, revoltă, regret etc.
Sursa: DLRM |
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
!nici o dátă conjcț. + num. (nu a mâncat azi ~, nici de mai multe ori)
Sursa: DOOM 2 |
Adăugată de
nsho_ci
| Semnalează o greșeală
| Permalink
n-o2 (pop.) adv. + vb. aux. (n-o veni)
Sursa: DOOM 2 |
Adăugată de
liastancu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
n-o1 adv. +pr. (n-o cunoaște)
Sursa: DOOM 2 |
Adăugată de
liastancu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
o1 (literă) s. m. / s. n., pl. o / o-uri
Sursa: DOOM 2 |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
o2 (sunet) s. m., pl. o
Sursa: DOOM 2 |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
o3 interj.
Sursa: DOOM 2 |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
o4 adj. pr. v. un1
Sursa: DOOM 2 |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
o5 art. v. un2
Sursa: DOOM 2 |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
o6 num. v. un3
Sursa: DOOM 2 |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
o7, o-, -o, -o- pr. v. ea
Sursa: DOOM 2 |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
s-o1 conjcț. + pr. (s-o ducă)
Sursa: DOOM 2 |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
s-o2 pr. + vb. aux. (s-o duce)
Sursa: DOOM 2 |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O interj. v. of.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
o pron. – Acuzativul sing. al pron. pers. f., forma atonă. Lat. illam, cf. ea. Probabil la origine se distinge de o, pron. neutru (ace(a)st(a), acela), cu care astăzi se confundă complet (cf. prin mari furtuni trecut-ai, o știu, Alecsandri; fără să mi-o ceară nimeni, Camil Petrescu) și care pare să provină din lat. hoc, cf. poitev. o (elle était belle, elle o savait, cîntec popular din Parthenay). După Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 461, acest pron. ar fi de origine dacică. Der. din lat. ullam (Crețu, R. pentru Istorie, VI, 72-88), nu e probabilă.
Sursa: DER |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
o interj. – Oh! – Mr. uă. Creație expresivă, cf. of. Sec. XVII, întărit în limba modernă de fr. oh. Der. din sl. (Tiktin) nu e probabilă. Cf. R. Carstensen, Die Interj. im Rom., Tübingen 1936, 28-31.
Sursa: DER |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
díntr-o prep. + art. sau + num.
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O, o s. m. invar.
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
o interj.
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
exprés(o) ♦ 1. s.n.Aparat de preparat cafea ◊ „Cu același prilej s-a stabilit ca în marile restaurante și în principalele magazine alimentare ale Bucureștiului să se instaleze încă 35 de rotisoare, 50 de expresouri de cafea etc.” R.l. 11 IV 72 p. 20. ◊ „În ceea ce privește servitul cafelei, poate fi asigurat, de pildă, și prin folosirea unei instalații de tip «Expresso».” R.l. 18 III 82 p. 3. ♦ 2. adj. în sint. cafea expres Cafea preparată într-un aparat special, la vapori ◊ „[...] aceștia, la rândul lor, să le vândă sub formă de cafea «expreso» [...]” R.l. 12 XII 83 f.p.; v. și 18 III 82 p. 3 (din it. [caffé] espresso; cf. fr. express; PR 1950)
Sursa: DCR2 |
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O1 s. m. 1. Invar. A optsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (vocală cu deschidere mijlocie, rotunjită, din seria posterioară). 2. (LOG.) Simbol pentru propoziția categorică particular-negativă.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O2 art. nehot. v. un.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O3 pron. pers. v. el.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O4 num. card. v. unu.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O5 interj. Exclamație care exprimă diverse stări emotive (admirație, bucurie, uimire, nemulțumire etc.) sau care se folosește în invocații și în apostrofări, înaintea unui vocativ.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O6, simbol chimic pentru oxigen.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O’7, particulă precedând numele proprii irlandeze, care semnifică „fiul lui”.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O, FORTUNATOS NIMIUM, SUA SI BONA NORINT, AGRICOLAS! (lat.) ce fericiți ar fi țăranii de și-ar da seama de fericirea lor! – Vergiliu, „Georgica”, II, 458-459. Țăranii nu știu cât de fericit e traiul lor patriarhal în comparație cu viața agitată a cetății. P. ext. Oamenii nu apreciază binele pe care îl au.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O, SANCTA SIMPLICITAS! (lat.) o, sfântă naivitate! – Exclamația lui J. Hus la vederea unei bătrâne, care în speranța unei răsplăți cerești, aruncă vreascuri pe rugul pe care el era ars. Constatare a unui act de ignoranță inconștientă sau de conformism naiv.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O, TEMPORA, O, MORES! (lat.) o, vremuri! o, moravuri! – Cicero, „In Catilinam”, I, 1, 2 și „De signi”, 56. Expresie a indignării față de corupția moravurilor.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O, VITAE PHILOSOPHIA DUX! (lat.) o, filozofie, călăuza vieții! – Cicero, „Tusculanae disputationes”, V, 2. În concepția anticilor, filozofia reprezenta suma cunoștințelor despre Univers și chintesența înțelepciunii omenești.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O'KELLY [oukéli] (O CEALLAIGH), Sean Thomas (1882-1966), om politic irlandez. Unul dintre creatorii partidului Sinn Féin (1905). Participant la insurecția naționalistă de Paști (1916), a prezidat primul parlament irlandez (1919-1922). Președinte al țării (1945-1959).
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O 1. În notația (III) alfabetică din sec. 10-11, O. desemnează în mod excepțional ori pe sol acut, ori pe si bemol acut. 2. În tonarele medievale, semn pentru al 4-lea mod (I, 3) bis. 3. Interjecție cu care încep unele cântări greg.*, în special marile antifoane* din slujba ultimelor șapte vecernii* dinaintea Crăciunului (lat. Antiphonae maiores; fr. antiennes O; germ. O.-Antiphonen). 4. În formă de cerc (O), simbolizează timpul triplu obținut prin divizarea notei brevis [v. breve (2)] în trei (tempus perfectum). V. musica mensurata. 5. Point vide O (fr. „punct”), în notația sec. 14, folosit alături de o semibrevis*. V. zero.
Sursa: DTM |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O de Gârleni expr. parfum sau colonie marca Guerlain.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink