O definiție pentru nădejduire
Explicative DEX
NĂDEJDUI vb. IV v. nădăjdui.
Intrare: nădejduire
nădejduire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
nădăjdui, nădăjduiescverb
- 1. A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: spera
- Cu pămîntenii nădăjduia Tomșa să poată da o izbire mare și să fărme pe dușman. SADOVEANU, O. VII 147. DLRLC
- Fugim deci la întîmplare, nădăjduind să ajungem la rînd. CAMIL PETRESCU, U. N. 359. DLRLC
- Nădăjduiesc însă că mi-i sluji de cavaler, Alecule? ALECSANDRI, T. I 81. DLRLC
- Mai nădăjduia în brațul lui, cît îl simțea tare. SADOVEANU, O. VII 39. DLRLC
-
etimologie:
- Nădejde + -ui. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.