noi² ssp [At: PAMFILE, B. 13 / E: nct] (Reg) 1 (În supersitiții; șîs ~ de pădure sau ~ cu leac) Cenușă, cărbuni, bucăți de frunză etc. care intră, de obicei în număr de nouă în compoziția unor leacuri. 2 (Șîs ~ de apă) Rouă. 3 (Pex) Picături de apă care cad de pe roata morii, când se învârtește Si: (reg) zori. 4 (În superstiții; îe) A lua ~ A aduna apă neîncepută pentru a o folosi în descântece și la leacuri. 5 (Îe) A fi luat ~ A tăcea chitic. 6 (Îae) A se îmbolnăvi de reumatism.

NOI¹ = ÎNNOI.

NOI³ 👉 NOU.

NOI² pron. pers. pl. de pers. 1-iu (dat. nouă, ac. pe noi) [lat. n o s].

noi¹ s. pl. (reg.) 1. (în superstiții) cenușă, cărbuni, frunze etc. (nouă elemente), care intră în compoziția unor leacuri băbești. 2. (urmat de determinarea „de apă”) rouă; zori. 3. (în expr.) a lua noi = a lua apă neîncepută pentru descântece și leacuri băbești; a fi luat noi = a nu spune nimic, a tăcea chitic; a se îmbolnăvi de reumatism.

nói, s.n. (arh.) 1. Picuri de rouă. 2. Stropi de apă de pe roata morii; ziori. 3. Apă neîncepută. ■ Termenul s-a conservat doar în incantațiile descântecelor și în practicile magice. ■ Atestat și în Maram. din dreapta Tisei în expr. am strâns noi = am descântat stingând cărbuni. – Et. nec. (MDA); probabil în relație cu lat. novus „nou, tânăr, proaspăt” > rom. nou, cu același sens.

noi, s.n. – (reg.; înv.; mag.) 1. Picuri de rouă. 2. Stropi de apă de pe roata morii; ziori. Termenul s-a conservat doar în incantațiile descântecelor și în practicile magice. Mai are sensul de „apă neîncepută”. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei în expr. am strâns noi = am descântat stingând cărbuni (Grai. rom., 2000; Plăiuț). – Et. nec. (MDA); probabil în relație cu lat. novus „nou, tânăr, proaspăt” > rom. nou, cu același sens.

NOI² subst. pl. (Regional) 1. (În superstiții; adesea urmat de determinarea „de pădure” sau „cu leac”) Nume dat unor elemente ca: cenușă, cărbuni, bucăți de frunză etc. care intră, de obicei în număr de nouă, în compoziția unor leacuri băbești. Cu pietrele v-oi împietri..., cu noii v-oi strînge. PAMFILE, B. 13. Neputînd fi văzute de nimeni, ele s-au așezat lingă un pîrău și au început a culege noi de pădure, de pe nouă feluri de lemne. DR. IV,1 042. Nouă noii cu leac, Pă samă la oi le fac. CHEST. v. 8/178, cf. 178/97. 2. (Adesea urmat de determinarea „de apă”) Rouă; p. ext. picăturile de apă care cad de pe roata morii de apă, cînd se învîrtește, (regional) zori. BÎRLEA, C. P. 341, cf. 382. ◊ expr. A lua noi = (în superstiții) a aduna apă neîncepută pentru a o folosi în descîntece și la leacurile băbești. Se spală cel bolnav de reumatism... cu apă neîncepută și anume, de către o babă... care știe lua noi. com. din ZAHAREȘTI-SUCEAVA. A fi luat noi = a) a nu spune o vorbă, a tăcea chitic. cf. DR.IV, 1041; b) a se îmbolnăvi de reumatism. com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. – Etimologia necunoscută.