neajuns², ~ă a [At: CORESI, EV. 424 / P: ne-a~ / V: (îrg) ~giuns / Pl: ~nși, ~e / E: ne- +ajuns] (Asr) 1 Care nu poate fi ajuns. 2 Care nu poate fi egalat. 3 Excepțional. 4 (Înv; șîs ~ cu mintea) Neînțeles². 5 (Îvp) Care are o stare materială proastă Si: sărac. 6 (Îvp; șîs ~ de minte, ~ la minte,~ de cap) Care nu are judecată matură. 7 (Pex) Prost. 8 Zăpăcit. 9 Greșit. 10 Incompetent. 11 (Înv) Insuficient. 12 (Înv) Incomplet.

NEAJUNS ², -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct; care nu a atins o anumită limită sau stare. Se porni iar înainte pe fugă, ca să n-o prindă noaptea neajunsă. VISSARION, B. 171. ♦ (Rar) Care nu poate fi ajuns, care nu poate fi atins de nimeni. Rămîne-va ș-aceasta, vechea Mekă neajunsă? MACEDONSKI, O. I 231. 2. (Popular) Lipsit de mijloace materiale; nevoiaș, sărac. Intră într-o împărăție cu oameni neajunși și scăpătați. ȘEZ. IX 118. ♦ (Adesea urmat de determinarea «de (sau la) minte») Lipsit de judecată matură, cu mintea necoaptă. Ah! neajunsă omenire deșartă, Încă firea te rabdă, te iartă! BUDAI-DELEANU, Ț. 132. Ba sînt [fete] multe și mărunte Și neajunse de minte. ȘEZ. I 144.

NEAJUNS², -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct. ♦ Care nu poate fi ajuns sau atins de nimeni. 2. (Pop.) Lipsit de mijloace materiale; sărac. ♦ Lipsit de judecată matură. – Din ne- + ajuns.

NEAJUNS¹ ~să (~și, ~se): ~ de cap (sau de minte) care nu are judecată sănătoasă; prost. [Sil. ne-a-] /ne- + ajuns

neagiuns², ~ă a vz neajuns²

AJUNS I. adj. 1 p. AJUNGE ¶¶ contr. NEAJUNS ¶ 2 Răzbit, biruit, doborît: ~ de osteneala drumului, puse și el capul jos (ISP.) ¶ 3 Înțeles, învoit: iară Grigorie-Vodă, fiind și el ~ în cărți cu craiul (N. COST.) ¶ 4 ~ de (sau la) cap, ~ de (sau la) minte, deștept, isteț, priceput: era mai isteț, mai priceput și mai ~ de cap decît toți (ȘEZ.); Titirezul era mic la statură, dară ~ la cap (SB.); era om de treabă și agiuns la minte (LET.). II. AJUNS (pl. -suri) sn. 1 Faptul de a ajunge: bun ~! sau bun ~ul! urare de bună sosire unui oaspe, unui călător: – Bun ~ul, vere! – Bună să-ți fie inima! (RET.) ¶ 2 De ~, în de ~, loc. adv. Destul: laptele ce deteră oile fu de ~ pentru amîndoi, și încă și rămase (ISP.); de aci, Mold. de ~ și de rămas sau de ~ și de ’ntrecut, mai mult decît trebue, în belșug, cu prisos: de-ale gurii ne dă Cel-de-sus, de ~ și de rămas (VLAH.): lemne, slavă Domnului, sînt de ~ și de ’ntrecut în pădure (CRG.).

NEAJUNS adj. v. incomparabil, inconfundabil, inegalabil, inimitabil, neasemănat, neasemuit, necomparabil, neegalabil, neîntrecut, unic.

NEAJUNS adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.

neajuns adj. v. INCOMPARABIL. INEGALABIL. NEASEMĂNAT. NEASEMUIT. NECOMPARABIL. NEEGALABIL. NEÎNTRECUT. UNIC.

neajuns adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.