naufragiat, ~ă [At: NEGULICI / P: na-u-fra-gi-at / Pl: ~ați, ~e / E: naufragia] 1 a (D. nave; pex d. oameni) Care a suferit un naufragiu (1). 2 a (Fig; d. oameni) Care se află într-o situație nedorită din cauza unor întâmplări nefavorabile. 3 smf Persoană care se găsea la bordul unei nave care a suferit un naufragiu. 4 smf Persoană care a fost salvată dintr-un naufragiu (1).

NAUFRAGIAT, -Ă, naufragiați, -te, adj. Care a suferit un naufragiu. N-aude nimeni, nu răspunde nimeni. Nici țipenie de om. Parc-am fi undeva la capătul pămîntului. Naufragiați. Pierduți. SEBASTIAN, T. 16. ◊ (Substantivat) Două pasări albe... ca doi porumbei mesageri cu o veste bună spre necunoscuta insulă cu naufragiați. C. PETRESCU, Î. II 251. (Fig.) A băgat cineva de samă înfățișarea lui de naufragiat în luptă cu elementele nepăsătoare și nemiloase? SADOVEANU, O. VIII 155.

NAUFRAGIAT, -Ă adj. Care a suferit un naufragiu. // s.m. și f. Cel care se găsește pe bordul unei nave naufragiate, care a fost salvat de la un naufragiu. [Pron. na-u-fra-gi-at. / < naufragia].

NAUFRAGIAT, -Ă adj., s. m. f. (persoană, navă) care a suferit un naufragiu. (< naufragia)

* naufragiát, -ă adj. Care a suferit naufragiŭ: corabie naufragiată, oamenĭ naufragiațĭ. Subst. Persoană care a suferit naufragiŭ. Fig. care n’a putut ajunge departe în carieră. – Și naŭ-.