10 definiții pentru măna
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂNA, pers. 3 mănează, vb. I. Refl. (Despre plante și recolte) A căpăta mană (2); a se strica din cauza manei. – Din mană.
MĂNA, pers. 3 mănează, vb. I. Refl. (Despre plante și recolte) A căpăta mană (2); a se strica din cauza manei. – Din mană.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
măna vr [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (1) ~ni / Pzi: 3 ~nează / E: mană] (D. unele plante cultivate) 1 A căpăta mană (22). 2 A se strica din cauza manei (22). 3 (Pgn) A putrezi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂNA, pers. 3 mănează, vb. I. Refl. (Despre unele plante) A căpăta boala numită mană; a se îngălbeni, a se strica.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE MĂNA pers. 3 se ~ează intranz. (despre cereale, plante, fructe) A fi atins de mană; a se strica din cauza manei. /Din mană
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mâni v vz măna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
măna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se mănează, imperf. 3 pl. se mănau; conj. prez. 3 să se măneze; ger. mănându-se
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!măna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se mănează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
măna vb., ind. prez. 3 sg. mănează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂNÁ vb. I. Refl. (Despre unele plante cultivate) 1. A căpăta mană (II 1). Cf. ȘĂINEANU, D. U., DM. A se strica din cauza manei (II 2); a putrezi. Cf. PĂCALĂ, M. R. 140. – Prez. ind. pers. 3: mănează. – Și: (1) măní vb. IV. ȘĂINEANU, D. U. – V. mană.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂNI vb. IV v. măna.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
mănaverb
etimologie:
- mană DEX '98 DEX '09