9 definiții pentru măcinare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂCINARE, măcinări, s. f. (Adesea fig.) Acțiunea de a (se) măcina și rezultatul ei; măcinat1, măcinătură, măciniș. – V. măcina.

MĂCINARE, măcinări, s. f. (Adesea fig.) Acțiunea de a (se) măcina și rezultatul ei; măcinat1, măcinătură, măciniș. – V. măcina.

măcinare sf [At: POLIZU / Pl: ~nări / E: măcina] 1 Transformare în făină a boabelor de cereale Si: măcinat1 (1), măciniș (1). 2 Prefacere în pulbere a unor materiale solide Si: măcinat1 (2), măciniș (2). 3 (Rar) Scrâșnire a dinților Si: măcinat1 (3), măciniș (3). 4 (Fig) Zbucium. 5 Erodare. 6 Sfărâmare. 7 Surpare.

MĂCINARE, măcinări, s. f. Acțiunea de a măcina. (Fig.) O mînie înfricoșată care se vădea... într-o măcinare necontenită a măselelor. SADOVEANU, F. J. 413.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

măcinare s. f., g.-d. art. măcinării; pl. măcinări

măcinare s. f., g.-d. art. măcinării; pl. măcinări

măcinare s. f., g.-d. art. măcinării; pl. măcinări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂCINARE s. 1. măcinat, măciniș, (rar) măcinătură. (~ grâului.) 2. v. ruinare. 3. roadere, săpare, săpat. (~ malului de către ape.)

MĂCINARE s. 1. măcinat, măciniș, (rar) măcinătură. (~ grîului.) 2. dărăpănare, degradare, părăginire, ruinare, stricare. (~ unui zid vechi.) 3. roadere, săpare, săpat. (~ malului de către ape.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂCINARE s. f. Acțiunea de a m ă c i n a. 1. Transformare în făină a boabelor de cereale ; prefacere în pulbere a unor materiale solide.Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Bișnițele au folosit și la măcinarea făinii pentru mămăligă. PAMFILE, I. C. 176. Măcinarea grîului se poate face după trei procedee: măciniș țărănesc, măciniș semiînalt și măciniș înalt. LTR III, 1 023. ♦ (Rar) Scrîșnire a măselelor. O mînie înfricoșată care se vădea. . . Într-o măcinare necontenită a măselelor. SADOVEANU, F. J. 413. 2. F i g. Zbucium, agitație, frămîntare. Neliniștea e mare și comunicatul oficial e așteptat la ora patru cu întinsă măcinare. CAMIL PETRESCU, U. N. 418. Și eu trec acum prin măcinarea asta nesăbuită. CONTEMP. 1955, nr. 476, 3/4. – Pl.: măcinări. – V. măcina.

Intrare: măcinare
măcinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măcinare
  • măcinarea
plural
  • măcinări
  • măcinările
genitiv-dativ singular
  • măcinări
  • măcinării
plural
  • măcinări
  • măcinărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măcinare, măcinărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi măcina DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.