MULURĂ, muluri, s. f. Profil arhitectural în relief cu funcție ornamentală. – Din fr. moulure.

mulură sf [At: DL / Pl: ~ri / E: fr moulure] (Lsg; csc) Element secundar de ornamentație arhitecturală în relief, cu profil pronunțat, care leagă sau decorează elemente arhitecturale principale Si: ciubuc.

MULURĂ, muluri, s. f. Profil arhitectural cu funcție ornamentală. – Din fr. moulure.

MULURĂ, muluri, s. f. Element secundar de ornamentație arhitecturală în relief, cu profil pronunțat, destinat să sublinieze, să lege între ele sau să decoreze elementele arhitecturale principale. V. ciubuc (2).

MULURĂ s.f. Element decorativ în relief făcut pe suprafața unui zid. [< fr. moulure].

MULURĂ s. f. element decorativ în relief pe suprafața unui zid, unei mobile, la turnarea unei piese ornamentale. (< fr. moulure)

MULURĂ ~i f. Ornament arhitectural cu profil pronunțat. /<fr. moulure

mulură (ornament) s. f., g.-d. art. mulurii; pl. muluri

mulură s. f., g.-d. art. mulurii; pl. muluri

mulură s. f., g.-d. art. mulurii; pl. muluri

MULURĂ s. f. (De obicei la sg., cu sens colectiv) Element secundar de ornamentație arhitecturală în relief, cu profil pronunțat, care leagă sau decorează elemente arhitecturale principale. V. c i u b u c. Cf. DL, DER. – Pl.: muluri. – Din fr. moulure.