7 definiții pentru „monosemantic”   declinări

MONOSEMÁNTIC, -Ă, monosemantici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care are un singur sens. – Din fr. monosémantique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

monosemántic adj. m., pl. monosemántici; f. monosemántică, pl. monosemántice
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOSEMÁNTIC adj. v. unisemantic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOSEMÁNTIC ~că (~ci, ~ce) (despre cuvinte) Care are un singur sens. /<fr. monosémantique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOSEMÁNTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care are un singur sens. [Cf. fr. monosémantique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOSEMÁNTIC, -Ă adj. (despre cuvinte) cu un singur sens. (< fr. monosémantique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

monosemántic adj. → semantic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink