9 definiții pentru molon
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOLON, moloane, s. n. Bloc de piatră naturală prelucrat pe fețele vizibile, folosit în zidărie. – Din fr. moellon.
MOLON, moloane, s. n. Bloc de piatră naturală prelucrat pe fețele vizibile, folosit în zidărie. – Din fr. moellon.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
molon sn [At: CV 1949, nr. 7, 31 / Pl: ~oane / E: fr moellon] Bloc de piatră naturală, prelucrat pe fața sau pe fețele vizibile și folosit la executarea unor zidării.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOLON s.n. (Constr.) Bloc mic de piatră naturală, folosit la construirea zidurilor. [< fr. moellon].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOLON s. n. bloc mic de piatră naturală, la construirea zidurilor. (< fr. moellon)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
molon s. n., pl. moloane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
molon s. n., pl. moloane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
molon s. n., pl. moloane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MOLÓN (< fr.) s. n. Bloc de piatră naturală pentru ziduri, prelucrat pe fața vizibilă și cioplit pe celelalte fețe pentru a putea fi așezat orizontal.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MOLON s. n. Bloc de piatră naturală, prelucrat pe fața sau pe fețele vizibile și folosit la executarea unor zidării. Cf. CV 1949, nr. 7, 31. Din punctul de vedere al modului de prelucrare, se deosebesc: moloane brute . . ., moloane regulate. LTR2, cf. DER. – Pl.: moloane. – Din fr. moellon.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
molon, moloanesubstantiv neutru
- 1. Bloc de piatră naturală prelucrat pe fețele vizibile, folosit în zidărie. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- moellon DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.