mogorogea sm [At: ȘEZ. III, 71 / V: mogoroge, ~roagea / E: mogorogi] (Reg) 1 Om care abia vorbește și care nu pronunță bine cuvintele Si: (reg) mogorogilă. 2 Om tăcut, dar care nutrește în mod ascuns sentimente de ură, de răzbunare Și: (reg) moglan (2).

mogoroagea sm vz mogorogea

mogoroge sm vz mogorogea

mogorogea s.m. (reg.) om care abia vorbește, pe care nu-l poți înțelege.

MOGORÓGEA s. m. (Regional) Om care abia vorbește, care nu pronunță bine, pe care nu-l poți înțelege; (regional) mogorogilă. Cf. ȘEZ. III 71, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, MAT. DIALECT, I, 81. ♦ Epitet dat unui om tăcut, dar care nutrește în mod ascuns sentimente de ură, de răzbunare etc. Cf. I. CR. V, 375. - Și: mogoróge (MAT. DIALECT, I, 81), s. m., mogoroágea (I. CR. V, 375) s. m. – De la mogorogi.