metamorfoză sf [At: AMFILOHIE, G. F. 302^r/6 / V: (îvr) ~osi s / S și: ~fosă / Pl: ~ze / E: fr métamorphose, it metamorfosi] 1 Totalitate a transformărilor biologice prin care trec unele animale inferioare până ajung la faza de adult. 2 (Mit) Transformare în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. 3 Transformare, schimbare a înfățișării sau a caracterului, a felului de a fi al unei persoane. 4 (Pgn) Transformare a unei ființe, a unui obiect etc., produsă în cursul timpului.

METAMORFOZĂ, metamorfoze, s. f. 1. Totalitatea transformărilor pe care le suferă batracienii, insectele și alte animale inferioare în cursul dezvoltării lor, de la faza de ou la faza de maturitate. Metamorfoza broaștei. ♦ (În mitologie sau în povestiri fantastice) Transformare a unei ființe umane în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. Mai întoarce șapte foi și metamorfoza reciprocă va fi desăvîrșită. Dan întoarse foile, șopti, și umbra deveni om. EMINESCU, N. 62. 2. Fig. Transformare, prefacere, schimbare. Gîndul îi aduse o destindere în obrazul ei ostenit și pămîntiu... Savantul profesor luă această metamorfoză drept o victorie personală. C. PETRESCU, C. V. 192.

METAMORFOZĂ s.f. Transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor de la ou la faza de maturitate. ♦ Transformare, schimbare a unei ființe într-un lucru, într-o plantă etc.). [< fr. métamorphose, cf. lat., gr. metamorphosis < gr. meta – schimbare, morphe – formă].

METAMORFOZĂ s. f. 1. transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor ontogenetice. 2. (mit.) prefacere a unei ființe umane, a unei zeități în animal, în plantă, sau într-un lucru. 3. schimbare a înfățișării, a caracterului. (< fr. métamorphose)

METAMORFOZĂ ~e f. 1) Transformare a formei unor animale inferioare în cursul dezvoltării. 2) fig. Modificare completă a stării sau a caracterului unei persoane sau a unui lucru. 3) (în basme, în mitologie) Schimbare miraculoasă a naturii sau a unei persoane. /<fr. métamorphose

metamorfoză f. 1. Mit. schimbarea unei forme într’alta, operată de zei: schimbarea Daphnei în dafin; 2. schimbarea de formă ce încearcă unele animale și in special insectele: metamorfoza omidei în fluture; 3. fig. schimbare completă: era avar, e risipițor, ce metamorfoză; 4. pl. titlul unei poeme mitologice de Ovidiu.

*metamorfóză f., pl. e (vgr. metamórphosis = lat. trans-formátio). Transformare, prefacere (de ex., o ființă într’alta saŭ într’un lucru): metamorfozele mitologiiĭ. Schimbarea formeĭ saŭ structuriĭ la animale și minerale: insectele trec pin multe metamorfoze. Schimbare (evoluțiune) în avere, caracter, situațiune: Ce metamorfoză în acest om; odată era risipitor, și acuma-ĭ avar!

metamorfosi¹ sf vz metamorfoză

metamorfoză s. f., g.-d. art. metamorfozei; pl. metamorfoze

metamorfoză s. f., g.-d. art. metamorfozei; pl. metamorfoze

metamorfoză s. f., g.-d. art. metamorfozei; pl. metamorfoze

metamorfoză.

METAMORFOZĂ s. metamorfozare, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig.) răsturnare. (A suferit o ~ profundă.)

METAMORFOZĂ s. metamorfozare, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig.) răsturnare. (A suferit o ~ profundă.)

metamorfoză, transformarea materialului tematic (v. temă), atât prin tehnica variației (1) cât și prin alte procedee mai libere. Ex.: Enigma Variations de Elgar (unde materialul tematic este transfigurat în așa măsură, încât rămâne doar sugestia atmosferei muzicale a acestuia); Hindemith, Sinfonische Metamorphosen über Themen von C.M. Weber (1943); Metamorphosen, „studiu pentru 23 instr. de coarde” de R. Strauss (1944-1945).

METAMORFÓZĂ (< fr.; {s} gr. metamorphosis „transformare”) s. f. 1. (ZOOL.) Ansamblu de transformări succesive și comportamentale în dezvoltarea individuală a unor animale (viermi, insecte artropode, moluște, batracieni etc.) de la ieșirea din ou și până la stadiul de adult. 2. (BOT.) Transformare morfologică și funcțională a unor organe ale plantelor (ex. a frunzei în bractee, sepale, petale etc.). 3. Transformare, schimbare a înfățișării sau, fig. a caracterului, a comportării cuiva. ♦ (MITOL.) Transformare, prefacere a unei ființe umane, a unei zeități, prin mijloace supranaturale, în plantă, în animal sau în lucru neînsuflețit.

METAMORFÓZĂ s. f. 1. Totalitatea transformărilor biologice prin care trec unele animale inferioare pînă ajung la faza de adult. Metamorfosi, adică schimbare de trup. AMFILOHIE, G. F. 302^r/6, cf. NEGULICI. Marele cerc de viiațâ a organicelor ființe. . . prin unele metamorfose (schimbări), VASICI, M. I, 37/5. 2. (Mitol.) Transformare în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. Cf. LM. Elementul comun celor patru balade. . . este motivul metamorfozelor. Dochia. . . scapă prin pietrificare de urmărirea lui Traian. LL I, 25. 3. Transformare, schimbare a înfățișării sau, fig., a caracterului, a felului de a fi al unei persoane; p. g e n e r. transformare a unei ființe, a unui obiect etc. (produsă în cursul timpului). Cf. VALIAN, V. în istorie. . . s-a văzut cîteodată o biată literă prefăcîndu-se într-un important personagiu. . . Un filolog francez a povestit. . . o frumoasă metamorfoză de această natură. HASDEU, I. C. I, 147. Metamorfoza parțială a limbei române de la 1848 încoace. MAIORESCU, CR. II, 273. Pămînt și spațiu își urmează sublimele metamorfoze. MACEDONSKI, O. I, 63. Savantul profesor luă această metamorfoză drept o victorie personală. C. PETRESCU, C. V. 192. Apropiindu-se de malul pădurii, cei trei constatară o metamorfoză. . . miraculoasă. CĂLINESCU, S. 762. – Scris și: metamorfosă. – Pl.: metamorfoze. – Și: (învechit, rar) metamórfosi subst. – Din fr. métamorphose. – Metamorfosi < it. metamorfosi.

METAMORFOS͹ subst. v. metamorfoză.