opțiuni
4 definiții pentru meredui

Explicative DEX

meredui1 vr [At: CONV LIT. XXXVI, 550 / Pzi: ~esc / E: mg mered] (Reg) 1 A se înțepeni. 2 A se pietrifica.

Etimologice

meredui (-uiesc, -it), vb. – (Trans.) A amorți, a înțepeni. Mag. meredni „a amorți” (Candrea).

Arhaisme și regionalisme

meredui, mereduiesc, vb. IV (reg.) a se înțepeni, a se pietrifica.

Tezaur

MEREDUÍ1 vb. IV. Refl. (Regional) A se înțepeni, a se pietrifica. [Bubele la sîn] să zice că se fac din răceală . . . uneori că ce suge copilu aspru și apoi să mereduiește (să înțepenește) cu laptele, pînă suge copilu. CONV. LIT. XXXVI, 550. Tot mi se mereduiesc mie oasele stînd, hai să ne schimbăm! RĂDULESCU-CODIN, Î. 243. - Prez. ind.: mereduiesc. – Din magh. mered.

Intrare: meredui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meredui
  • mereduire
  • mereduit
  • mereduitu‑
  • mereduind
  • mereduindu‑
 singular plural
  • mereduiește
  • mereduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mereduiesc
 (să)
  • mereduiesc
  • mereduiam
  • mereduii
  • mereduisem
a II-a (tu)
  • mereduiești
 (să)
  • mereduiești
  • mereduiai
  • mereduiși
  • mereduiseși
a III-a (el, ea)
  • mereduiește
 (să)
  • mereduiască
  • mereduia
  • meredui
  • mereduise
plural I (noi)
  • mereduim
 (să)
  • mereduim
  • mereduiam
  • mereduirăm
  • mereduiserăm
  • mereduisem
a II-a (voi)
  • mereduiți
 (să)
  • mereduiți
  • mereduiați
  • mereduirăți
  • mereduiserăți
  • mereduiseți
a III-a (ei, ele)
  • mereduiesc
 (să)
  • mereduiască
  • mereduiau
  • mereduiră
  • mereduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)