MÁXIM¹, maximuri, s. n. (Rar) Maximum. – Din maximum (după maxim²).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁXIM s.n. Maximum. // s.f. (Mat.) Valoarea cea mai mare într-un interval a unei variabile sau a unei funcții. ♦ (Met.) Centru de înaltă presiune atmosferică. [< lat., fr. maximum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁXIM¹ s. n. 1. maximum. 2. (mat.) valoare a unei funcții într-un punct, mai mare decât valoarea acesteia în punctele vecine. (< fr., lat. maximum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁXIM s. v. maximum.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Maxim ≠ minim, minimum
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

máxim s. n., pl. máximuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a-și lua maxim expr. (adol.) a se supăra, a se enerva.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink