marginalizare sf [At: DEX-S / Pl: ~zări / E: marginaliza] 1 Situare la marginea unui obiect, fenomen etc. 2 Diminuare, reducere pe nedrept a importanței unei persoane, a unui lucru, a unei idei. 3 Izolare în plan social.

marginalizare s. f. (soc.) Excludere, îndepărtare către marginea societății ◊ „Pe continentul latino-american există peste o sută de milioane de persoane care trăiesc în condiții de marginalizare socială și economică, relevă un comunicat al UNESCO.” I.B. 5 IV 84 p. 8. ◊ „[...] teoria «marginalizării» în istorie a românilor nu putea să lipsească [...]” Luc. 21 IV 84 p. 7; v. și rezistent (din marginaliza; cf. fr. marginalisation, engl. marginalize; PR după 1960, MNC 1968, DMC 1970, BD 1970)

marginalizare s. f., g.-d. art. marginalizării; pl. marginalizări

*marginalizare s. f., g.-d. art. marginalizării; pl. marginalizări

marginalizare s. f., pl. marginalizări