manzăr, manzări, (mamzăr), s.m. – (reg.) Bastard (zona Vișeu). – Din ebr. mamzer; „termenul este frecvent în limba idiș: mamzăr (mamzer sau manzer ”bastard„), prin disimilare manzăr” (Scurtu, 1966: 76). Cuvântul a fost preluat în sec XIX, iar în a doua jumătate a sec XX a devenit regresiv.

manzăr, -i, (mamzăr), s.m. – Bastard (formă atestat în zona Vișeu). – „Termenul este frecvent în limba idiș: mamzăr (mamzer sau manzer ”bastard„), prin disimilare manzăr” (Scurtu 1966: 76). Cuvântul a fost preluat în sec XIX, iar în a doua jumătate a sec XX a devenit regresiv.