lăuzie sf [At: PISCUPESCU, O. 128 / V: (reg) lăhu~, lehu~ / Pl: ~ii / E: lăuză + -ie] 1 Stare a femeii după naștere. 2 Perioadă de timp cât femeia este lăuză. 3 (Îvp) Boală a lăuzei.

LĂUZIE, lăuzii, s. f. Starea lăuzei; timpul în care o femeie este lăuză. – Pronunțat: lă-u-. – Variantă lehuzie (CONTEMPORANUL, VI_I 104) s. f.

LĂUZIE f. 1) Stare fiziologică a unei femei în primele șase săptămâni de după naștere; stare de lăuză. ◊ ~ fiziologică stare a unei lăuze care evoluează normal. ~ patologică stare a unei lăuze care evoluează anormal. 2) Perioadă de timp cât o femeie este lăuză. [G.-D. lăuziei] /lăuză + suf. ~ie

lăuzie f. starea de lăuză și timpul cât rămâne în pat.

lăhuzie sf vz lăuzie corectat(ă)

lehuzie sf vz lăuzie

lehuzíe (est) și lăuzíe (vest) f. (ngr. lehusía). Starea de lehuză.

!lăuzie (desp. lă-u-) s. f., art. lăuzia, g.-d. art. lăuziei; pl. lăuzii, art. lăuziile (desp. -zi-i-)

lăuzie (lă-u-) s. f., art. lăuzia, g.-d. lăuzii, art. lăuziei

lăuzie s. f. (sil. lă-u-), art. lăuzia, g.-d. lăuzii, art. lăuziei; pl. lăuzii

LĂUZIE s. (FIZIOL.) post-partum, (reg.) rodină.

LĂUZIE s. (MED.) post-partum, (reg.) rodină.