lăturoáĭe, V. lătunoaĭe.

laturoae f. V. lătunoae: butucii se prefac în scânduri, tinichele, lăturoi, doage.

lătunoaie f. Mold. 1. scândură groasă sau lată cu o lature convexă și alta plană: două lătunoae groase CR.; 2. răritură produsă din cauza firelor rupte ale urzelii; 3. un fel de plasă. [Munt. lăturoae: v. lature].

lătunoáĭe (est) și -roáĭe (vest) f., pl. oĭ (augm. d. lature). Vest. Pardaf, scîndură laterală care rămîne de la o grindă și care e rătundă pe o parte și plană pe cea-laltă. Îngroșătură în firu bătăturiĭ pînzeĭ, ceĭa ce e un defect: Pe sulu de dinapoĭ o sută de lătunoĭ, pe sulu de dinainte cine le maĭ ține minte? (P. P.). Fig. Defect, lipsă: a suplini o lătunoaĭe. V. cîrcĭob.