opțiuni
  • info

12 definiții pentru literată

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LITERAT, -Ă, literați, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu literatura; scriitor, literator. – Din lat. litteratus.

LITERAT, -Ă, literați, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu literatura; scriitor, literator. – Din lat. litteratus.

literat, ~ă [At: (a. 1829) PLR I, 18 / Pl: ~ați, ~e / E: lat litteratus cf ger Literat, fr lettré] 1 smf Persoană care se ocupă cu literatura Si: literator, scriitor. 2 a (D. persoane) Care este instruit Si: cultivat2 (5). 3 a (Rar; d. limbă) Care se manifestă prin scriere. 4 a (Îvr) Care cunoaște și utilizează scrierea.

LITERAT, -Ă, literați, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu probleme literare, om de litere. E foarte bine să ai noțiuni științifice chiar cînd ești literat. SANDU-ALDEA, U. P. 246. [Alecsandri] introduce, fără nici un rost altul decît ca să-și bată joc de literații netalentați, pe «tînărul poet» Acrostihescu. IBRĂILEANU, SP. CR. 143. Mulți literați romîni au făcut feluri de disertații asupra începutului și a construcției limbii noastre. NEGRUZZI, S. I 267.

LITERAT, -Ă s.m. și f. Om de litere, specialist în literatură; scriitor. [< germ. Literat, cf. lat. litteratus].

LITERAT, -Ă s. m. f. om de litere, specialist în literatură; scriitor. (< germ. Literat, lat. litteratus)

LITERAT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Specialist în teoria sau istoria literaturii. /<lat. litteratus

*literát, -ă s. (lat. litterátus). Persoană care se ocupă de literatură. Persoană cultă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

literată s. f., g.-d. art. literatei; pl. literate

literată s. f., g.-d. art. literatei; pl. literate

literată s. f., pl. literate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LITERAT s. scriitor, om de litere, (rar) beletrist, condeier, (înv.) literator, (latinism înv.) scriptor. (Un mare ~.)

LITERAT s. scriitor, (rar) condeier, (înv.) literator, (latinism înv.) scriptor. (Un mare ~.)

Intrare: literată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • literată
  • literata
plural
  • literate
  • literatele
genitiv-dativ singular
  • literate
  • literatei
plural
  • literate
  • literatelor
vocativ singular
  • literată
  • literato
plural
  • literatelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

literat, literațisubstantiv masculin
literată, literatesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care se ocupă cu literatura. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: literator scriitor
    • format_quote E foarte bine să ai noțiuni științifice chiar cînd ești literat. SANDU-ALDEA, U. P. 246. DLRLC
    • format_quote [Alecsandri] introduce, fără nici un rost altul decît ca să-și bată joc de literații netalentați, pe «tînărul poet» Acrostihescu. IBRĂILEANU, SP. CR. 143. DLRLC
    • format_quote Mulți literați romîni au făcut feluri de disertații asupra începutului și a construcției limbii noastre. NEGRUZZI, S. I 267. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.