opțiuni
  • info

11 definiții pentru izopren

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZOPREN, izopreni, s. m. Hidrocarbură nesaturată prin a cărei polimerizare se obține cauciucul. – Din fr. isoprène.

IZOPREN, izopreni, s. m. Hidrocarbură nesaturată prin a cărei polimerizare se obține cauciucul. – Din fr. isoprène.

izopren sm [At: MDT / S și: iso~ / Pl: ~i / E: fr isoprène] Hidrocarbură nesaturată din care, prin polimerizare, se obține cauciucul.

IZOPREN s.n. Hidrocarbură din care, prin polimerizare, se obține cauciucul. [Var. isopren s.n. / < fr. isoprène].

IZOPREN s. m. hidrocarbură din care, prin polimerizare, se obține cauciucul. (< fr. isoprène)

IZOPREN m. Hidrocarbură nesaturată prin polimerizarea căreia se obține cauciuc. /<fr. isoprene

ISOPREN s.n. v. izopren.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+izopren2 (obiect din izopren1) (fam.) (desp. -zo-pren) s. n., pl. izoprene

izopren1 (hidrocarbură) (desp. -zo-pren) s. m., pl. izopreni

izopren (-zo-pren) s. m., pl. izopreni

izopren s. m. (sil. -pren), pl. izopreni

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IZOPRÉN (< fr.) s. m. Hidrocarbură nesaturată din clasa dienelor; p. f. 34-35°C. Lichid instabil, oxidabil. Prin polimerizarea i. în prezența unor catalizatori rezultă cauciucul poliizoprenic.

Intrare: izopren
izopren1 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: i-zo-pren info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izopren
  • izoprenul
  • izoprenu‑
plural
  • izopreni
  • izoprenii
genitiv-dativ singular
  • izopren
  • izoprenului
plural
  • izopreni
  • izoprenilor
vocativ singular —
plural —
izopren2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: i-zo-pren info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izopren
  • izoprenul
  • izoprenu‑
plural
  • izoprene
  • izoprenele
genitiv-dativ singular
  • izopren
  • izoprenului
plural
  • izoprene
  • izoprenelor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isopren
  • isoprenul
  • isoprenu‑
plural
  • isopreni
  • isoprenii
genitiv-dativ singular
  • isopren
  • isoprenului
plural
  • isopreni
  • isoprenilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izopren, izoprenisubstantiv masculin
izopren, izoprenesubstantiv neutru

  • 1. Hidrocarbură nesaturată prin a cărei polimerizare se obține cauciucul. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.