7 definiții pentru izomagnetică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
izomagnetică sf [At: LTR / S și: iso~ / Pl: ~ici / E: fr isomagnetique] Linie care unește pe o hartă punctele de valoare constantă a magnetismului terestru.
IZOMAGNETICĂ s.f. Linie care unește punctele de valoare constantă ale magnetismului terestru. [Var. isomagnetică s.f. / < fr. isomagnétique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZOMAGNETICĂ s. f. linie care unește punctele de valoare constantă ale magnetismului terestru. (< fr. isomagnétique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ISOMAGNETICĂ s.f. v. izomagnetică.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
izomagnetică s. f., g.-d. art. izomagneticei; pl. izomagnetice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
izomagnetică s. f., g.-d. art. izomagneticei; pl. izomagnetice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
izomagnetică adj. f., pl. izomagnetice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
izomagnetică, izomagneticesubstantiv feminin
- 1. Linie care unește punctele de valoare constantă ale magnetismului terestru. DN
etimologie:
- isomagnétique DN