izodonție sf [At: DN³ / S și: iso~ / Pl: ~ii / E: fr isodontie] (Blg) Dentiție formată din același tip de dinți.

IZODONȚIE s.f. (Biol.) Dentiție formată din același tip de dinți. [Var. isodonție s.f. / < fr. isodontie, cf. gr. isos – egal, odous – dinte].

IZODONȚIE s. f. dentiție din același tip de dinți. (< fr. isodontie)

ISODONȚIE s.f. v. izodonție.

IZ-, v. IZO-. □ ~alobară (v. alo-, v. -bar), s. f., curbă care unește pe o hartă meteorologică punctele în care presiunea atmosferică a variat de la aceeași cantitate între două observații consecutive; ~alotermă (v. alo-, v. -term), s. f., curbă care unește punctele de pe pămînt în care variațiile temperaturii aerului sînt egale într-un timp dat; ~odont (v. -odont), adj., care are dinți egali; ~odonție (v. -odonție), s. f., dentiție formată din același fel de dinți.