ISPĂȘÍRE, ispășiri, s. f. Acțiunea de a ispăși și rezultatul ei; expiere, spășenie, ispășenie, expiație. – V. ispăși.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPĂȘÍRE s. (livr.) expiație, expiere, (înv.) ispășenie, spăsire. (~ unui păcat.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ispășíre s. f., g.-d. art. ispășírii; pl. ispășíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ispășíre f. Constatare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink