14 definiții pentru inteligent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTELIGENT, -Ă, inteligenți, -te, adj. Înzestrat cu inteligență; deștept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care denotă inteligență (1). – Din fr. intelligent, lat. intelligens, -ntis.

INTELIGENT, -Ă, inteligenți, -te, adj. Înzestrat cu inteligență; deștept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care denotă inteligență (1). – Din fr. intelligent, lat. intelligens, -ntis.

inteligent, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 19/5 / Pl: ~nți, ~e / E: fr intelligent, lat intelligens, -ntis] 1-2 Care este înzestrat cu inteligență (1-2) Si: ager, deștept, pătrunzător. 3-4 Care denotă inteligență (1-2).

INTELIGENT, -Ă, inteligenți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu inteligență; ager la minte, deștept. Atenția unui public numeros și inteligent îi urmărește pas cu pas. VLAHUȚĂ, O. A. 210. E un om inteligent și serios, un bun soț și un bun tată de familie. CARAGIALE, O. II 21. 2. Care denotă inteligență, propriu unui om inteligent. Fără să fie frumos, avea o figură inteligentă și simpatică ș-o stîngăcie copilăroasă în mișcări, care-i sta bine. VLAHUȚĂ, O. A. II 67.

INTELIGENT, -Ă adj. Deștept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care manifestă inteligență. [Cf. lat. intelligens, fr. intelligent].

INTELIGENT, -Ă adj. 1. deștept, ager la minte, pătrunzător. 2. care denotă inteligență. (< fr. intelligent, lat. intelligens)

INTELIGENT ~tă (~ți, ~te) Care vădește inteligență; plin de inteligență; cu capacități intelectuale deosebite. /<fr. intelligent, lat. intelligens, ~ntis

inteligent a. 1. care înțelege iute și bine: servitor inteligent; 2. care denotă inteligență: privire inteligentă.

*inteligént, -ă adj. (lat. intélligens, -éntis, part. d. intelligere, a înțelege). Înțelept, deștept, care are inteligență: omu e o ființă inteligentă. Priceput, îndemănatic: servitor inteligent. Care denotă inteligență: cînele are uĭtătura inteligentă. Adv. În mod inteligent: a răspunde inteligent. – Barb. (după germ.) „cult”.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inteligent adj. m., pl. inteligenți; f. inteligentă, pl. inteligente

inteligent adj. m., pl. inteligenți; f. inteligentă, pl. inteligente

inteligent adj. m., pl. inteligenți; f. sg. inteligentă, pl. inteligente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTELIGENT adj. 1. ager, deștept, dibaci, iscusit, isteț, îndemânatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. și reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. și Bucov.) hâtru, (Transilv.) ocoș, ștram, (înv.) scornaci, (fig.) dezghețat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 2. v. spiritual. 3. chibzuit, cuminte, deștept, înțelept. (O faptă ~.)

INTELIGENT adj. 1. ager, deștept, dibaci, iscusit, isteț, îndemînatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. și reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. și Bucov.) hîtru, (Transilv.) ocoș, ștram, (înv.) scornaci, (fig.) dezghețat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 2. deștept, spiritual, (înv.) spirituos. (O conversație ~.) 3. chibzuit, cuminte, deștept, înțelept. (O faptă ~.)

Inteligent ≠ mărginit, nătâng, nătărău, năuc, neghiob, netot, obtuz, prost, redus, tâmp, tont

Intrare: inteligent
inteligent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inteligent
  • inteligentul
  • inteligentu‑
  • inteligentă
  • inteligenta
plural
  • inteligenți
  • inteligenții
  • inteligente
  • inteligentele
genitiv-dativ singular
  • inteligent
  • inteligentului
  • inteligente
  • inteligentei
plural
  • inteligenți
  • inteligenților
  • inteligente
  • inteligentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inteligent, inteligentăadjectiv

  • 1. Înzestrat cu inteligență; ager la minte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Atenția unui public numeros și inteligent îi urmărește pas cu pas. VLAHUȚĂ, O. A. 210. DLRLC
    • format_quote E un om inteligent și serios, un bun soț și un bun tată de familie. CARAGIALE, O. II 21. DLRLC
    • 1.1. Care denotă inteligență (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Fără să fie frumos, avea o figură inteligentă și simpatică ș-o stîngăcie copilăroasă în mișcări, care-i sta bine. VLAHUȚĂ, O. A. II 67. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.