INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru; a înrâuri. ◊ Refl. recipr. Două forțe care se influențează reciproc. – Din fr. influencer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE INFLUENȚÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A fi în influență (unul cu altul). /<fr. influencer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A INFLUENȚÁ ~éz 1. tranz. (ființe, lucruri) A supune unei influențe; a modifica printr-o influență; a înrâuri. 2. intranz. A avea influență. [Sil. in-flu-en-] /<fr. influencer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFLUENȚÁ vb. I. tr., intr. A exercita o influență (asupra cuiva sau a ceva); a înrâuri. [< fr. influencer, it. influenzare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFLUENȚÁ vb. tr., intr. a exercita o influență; a înrâuri. (< fr. influencer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTRIZARE PRIN INFLUÉNȚĂ s. (FIZ.) inducție electrostatică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFLUENȚÁ vb. a înrâuri. (A ~ mișcarea simbolistă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

influențá vb., ind. prez. 1 sg. influențéz, 3 sg. și pl. influențeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*influențéz v. tr. (d. influență; fr. influencer). Exercit influență asupra cuĭva: a influența un judecător în darea dreptățiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink