INFATUÁRE, infatuări, s. f. Acțiunea de a (se) infatua; îngâmfare, înfumurare. [Pr.: -tu-a-] – V. infatua.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

INFATUÁRE s.f. (Rar) Îngâmfare, înfumurare. [< infatua].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFATUÁRE s. v. îngâmfare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Infatuare ≠ modestie
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

infatuáre s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. infatuării (sil. -tu-ă-); pl. infatuări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink