A IGNORÁ ~éz tranz. 1) (studii, legi etc.) A refuza în mod conștient să cunoască și să aplice. 2) (persoane) A trata fără considerație; a nu băga în seamă; a disprețui; a desconsidera. 3) (probleme, datorii etc.) A trece cu vederea; a lăsa fără atenție; a nesocoti. [Și ignor] /<fr. ignorer, lat. ignorare
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNORÁ vb. I. tr. 1. A nu cunoaște, a nu ști. 2. A neglija, a simula că nu observă (pe cineva sau ceva). [Pron. ig-no-, p.i. 1 -rez, ignór, 3,6 -rează și -ră. / cf. lat., it. ignorare, fr. ignorer].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNORÁ vb. tr. I. a nu cunoaște, a nu ști. 2. a neglija, a simula că nu observă (pe cineva sau ceva). (< fr. ignorer, lat. ignorare)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNORÁ vb. a neglija, a nesocoti, a omite. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ignorá vb. (sil. mf. i-), ind. prez. 1 sg. ignoréz/ignór, 3 sg. și pl. ignoreáză/ignóră
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink