O definiție pentru hăinire
Explicative DEX
HĂINI vb. IV V. haini.
Intrare: hăinire
hăinire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
haini, hainescverb
- 1. Pribegi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pribegi
- Fugea în pădure, cine putea, se ascundea, se hăinea. STANCU, D. 20 DLRLC
- 1.1. A se înstrăina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Noi cu el am haiducit... Dar de cînd s-a hainit Și de cînd ne-a oropsit, Mai de tot am calicit. TEODORESCU, P. P. 552. DLRLC
-
-
- 2. A deveni hain, rău, necruțător; a se înrăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Neagu... se haini și mai rău în cazarmă, unde învăța o mulțime de năravuri, să bea, să fure, să pîrască. La TDRG.
-
etimologie:
- hain DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.