HERMENÉUTIC, -Ă, hermeneutici, -ce, adj. Cu caracter de hermeneutică; de hermeneutică. [Var.: ermenéutic, -ă adj.] – Din fr. herméneutique.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HERMENÉUTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de hermeneutică; propriu hermeneuticii. /<fr. herméneutique, germ. hermeneutisch
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HERMENEÚTIC, -Ă adj. Referitor la hermeneutică, de hermeneutică. [Var. ermeneutic, -ă adj. / < fr. herméneutique].
Sursa: DN |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HERMENEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la hermeneutică. II. s. f. 1. știința sau arta de a interpreta vechile texte religioase, obscure, criptice; (p. ext.) rezultatul interpretării. 2. știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. ◊ ansamblul tehnicilor de descifrare a unui dat simbolic, teorie a procesului de interpretare a semnelor. (< fr. herméneutique, gr. hermeneutike, /II/ germ. Hermeneutik)
Sursa: MDN |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hermeneútic adj. m., pl. hermeneútici; f. sg. hermeneútică, pl. hermeneútice
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ermenéŭtic, -ă adj. (vgr. ῾ermeneutikós). Relativ la interpretarea cărților sfinte. S. f. Știința interpretăriĭ cărților sfinte.
Sursa: Scriban |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hermeneutică (muzicală) v. analiză; fenomenologia muzicii.
Sursa: DTM |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink