8 definiții pentru harmată
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
harmată sf [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1682 / V: ar~ / Pl: ~te, ~măți / E: pn (h)armata, cf armată, armadă] 1 (Mil; Mol; Buc) Tun. 2 (Buc; fig) Femeie voinică. 3 (Îvp; îf armată) Pușcă.
HARMATĂ s. f. (Mold.) Tun. Toată călărimea si harmatele lui Faraon. DOSOFTEI. PARIMIAR. Feluri și feluri de harmale. NECULCE; cf. PSEUDO-MUSTE. Yâriante: armată (PSEUDO-MUSTE). Etimologie: pol. (h)armata.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
harmátă f., pl. e și hărmățĭ (pol. harmata, d. it. armato, armată). Mold. Vechĭ. Azĭ Buc. Tun. – Și armată (Cost.), artilerie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
armată2 sf vz harmată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
‡ARMATĂ2 (pl. -ate) sf. ⚔️ = HARMATĂ: cu pedestrimea și cu armata, adecă cu puștile, au ținut mijlocul (M.-COST.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARMATĂ s. f. v. harmată.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HARMATĂ s. v. tun.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
harmată s. v. TUN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||